Casuta povestilor

Andrei asculta seara de seara povesti...ori ii citesc eu ori taty.De aceea trag povesti multe ca se plictiseste repede de ele

Cum l-a pacalit Broscuta pe Leu

A
fost odata un Leu care domnea peste o padure mare. Leul era mare si
fioros, si toate celelalte animale se temeau de el. In fiecare dimineata
ele trebuiau sa mearga sa gaseasca de mancare pentru Leu. Apoi trebuiau
sa o duca la grota lui la timp pentru micul dejun. Intr-o dimineata
Broscuta s-a trezit foarte tarziu. "Vai de mine," isi spuse ea. "Nu am
nimic de mancare pentru Leu si deja a trecut de micul dejun. Ce ma fac?"

Broscuta
s-a gandit si s-a gandit. Stia ca trebuie sa mearga la grota Leului.
Dar daca se ducea fara mancare, el ar fi inghitit-o pe ea in loc.
Intr-un final i-a venit o idee. "Stiu," si-a zis ea. "Il voi pacali pe
domnul Leu asa de rau incat va uita complet de acest mic dejun". Si hop,
hop, hop a plecat spre grota Leului. Leul statea la intrare si astepta.
"Ai intarziat, Broscuto," a racnit el. "Si unde-mi este mancarea?"

"Vai,
domnule Leu, un lucru teribil mi s-a intimplat," a spus Broscuta. "Cind
am plecat dimineata de la balta, un alt leu a sarit la mine si mi-a
luat mancarea pe care ti-o aduceam."

"Cum?" a racnit Leul. "Un
alt leu in padure?"
"Oh, da," a spus Broscuta. "Are ochii mari si
galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca ai tai."
Leul a sarit in
picioare. "Du-ma imediat la balta ta Broscuta," i-a ordonat el. "Am sa
gasesc acel leu si am sa-l alung!"

Si hop, hop, hop inapoi spre
balta a plecat Broscuta cu Leul in urma ei. Cand au ajuns, Broscuta s-a
prefacut ca se uita in toate partile. "Nu vad acel leu niciunde," a zis
ea. "Probabil se ascunde pe fundul baltii." Leul s-a uitat jos in apa.
Si a vazut in ea fata unui leu exact ca el, care il privea. Avea ochii
mari si galbeni, coama bogata si dinti ascutiti ca si ai lui.
Bineanteles ca Leul se vedea reflectat in apa, dar el nu stia de asta. A
sarit la fata care-l privea PLEOSC! si a nimerit exact in mijlocul
baltii!

Ah, cat de prost s-a simtit Leul. "Nu este nici un alt
leu in balta!" a strigat el. "Am fost pacalit!" Era asa de rusinat incat
a iesit din apa si a luat-o la fuga cat a putut de repede. Broscuta era
tare multumita de isprava ei. Pacaleala a functionat! Cu un zambet mare
pe buze, s-a dus hop, hop, hop mai departe sa le povesteasca si
celorlalte animale ca Leul a plecat si ca de acum incolo vor putea trai
linistite.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Cei trei purcelusi
de Van Gool



Au fost
odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor.
Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in
lume sa-si gaseasca norocul.

Au plecat ei de acasa si au mers ce
au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a
trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de fin, iar primul purcelus
le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul este usor si moale ca
sa-mi fac o casuta cum imi place." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat
si au plecat iar la drum. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit
obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne,
i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea
asa ca ma opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul
pina a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul
s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta
rezistenta asa cum era si el.

Noaptea, in timp ce primul purcelus
s-a asezat comfortabil in patul lui de fin, a auzit un zgomot afara.
S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de
frica, caci afara era un lup mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage
pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer
puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate
partile, iar purcelusul, profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga
spre casa celui de al doilea purcelus.

A doua seara, in timp ce
cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin
fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel
mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la
refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste
casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a
incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in
toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si
au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.

Seara
urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au
auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe
lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage
sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in
piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Lupul a
incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat
sa ramina neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat,
lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe
cos. Intre timp insa, purcelusii vazind ca nu au nici o scapare, au pus
pe foc un ceaun mare, plin cu apa.

Cind lupul s-a catarat pe cos,
apa era fierbinte, cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa
clocotea, iar cind a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa
fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a
tisnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors
niciodata.

Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au
construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si
dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din
lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

RATUSCA CEA URATA

Intr-o vara, o ratusca statea in cuibar si clocea.Incet-incet ouale au crapat si puii au scos capul din gaoace,mirandu-se ce mare e lumea.Un singur ou,cel mai mare,nu a crapat inca.Ratusca s-a asezat iar in cuibar,asteptand sa iasa si ultimul pui.In sfarsit,oul cel mare a crapat,puiul a iesit din gaoace.Era mare si urat.A doua zi, fiind vreme frumoasa,ratusca si-a dus familia la apa.Toti puii erau in apa,chiar si puiul cel urat si cenusiu.Apoi puii au fost dusi in curtea ratelor si sfatuiti sa se fereasca de pisici,sa respecte ratele mai in varsta,macaind cum se cuvine.Puii au procedat cum i-a invatat mama,dar o ratusca s-a repezit la puiul cel urat,spunand ca e mare si neobisnuit.Puii au fost acceptati,numai [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] era ciupita de toate ratele celelalte,chiar si de gaini.Biata ratusca era trista ca era asa de urata,ca toate pasarile de curte rad de ea. Nu a mai putut rabda si a sarit peste gard.A ajuns la balta cea mare unde erau ratele salbatice.Acolo, a stat toata noaptea,iar dimineata,cand ratele salbatice s-au ridicat din stuf,s-au mirat de uratenia ei.Doua gaste salbatice au vrut sa o cheme alaturi de ele,dar au fost impuscate de vanator,iar ratusca cea urata a scapat de cainele mare si fioros datorita urateniei sale.Spre seara a ajuns la un bordei darapanat,unde statea o baba, impreuna cu un motan si o gaina.Cand dimineata au vazut ratusca,motanul a inceput sa toarca si gaina sa cotcodaceasca.Baba, care nu vedea prea bine, a crezut ca e o rata mare si grasa care s-a ratacit.A pus-o trei saptamani la incercare sa vada daca face oua.Ratusca a ramas la baba,pana cand a inceput sa-si aduca din ce in ce mai mult aminte de aerul curat si de lumina soarelui,cuprinzand-o dorul de apa.Degeaba a sfatuit-o gaina sa se bucure de norocul ce a dat peste ea, ratusca s-a hotarat sa plece.A inotat, s-a scufundat in apa,dar nimeni nu se uita la ea,asa era de urata. Intr-o seara de toamna,a zarit un card de lebede frumoase,albe ca zapada, cu niste gaturi lungi si mladioase. Ele s-au odihnit putin, apoi si-au luat zborul spre tarile calde. Ratusca cea urata a fost cuprinsa de o neliniste ciudata, nu stia ce fel de pasari erau, dar le-a indragit asa cum nu mai indragise pe nimeni. Gerul iernii a prins ratusca in lac, apa a inghetat, dar a fost salvata de un taran care a dus-o acasa.Ratusca si-a revenit, copiii au vrut sa se joace cu ea, dar s-a speriat, crezand ca vor s-o bata; a sarit in oala cu lapte, in putineiul cu unt, din nou intr-o caldare cu lapte si apoi a zburat. Biata ratusca a indurat multe in iarna aceea,pana a sosit primavara. Sosirea primaverii i-a adus nu numai bucuria soarelui, ci si o transformare - putea sa-si intinda larg aripile, avand in ele o putere mai mare decat pana atunci. Zburand intr-o gradina mare la marginea careia se afla un lac, ratusca cea urata a zarit printre trestii trei lebede plutind. S-a gandit sa se apropie de ele, chiar daca acestea o vor omori din cauza urateniei sale. Dar cand si-a aplecat capul umilita, asteptand loviturile, s-a zarit in oglinda apei - era si ea o lebada. Lebedele au primit-o cu drag, au dezmierdat-o, spunandu-i ca e cea mai frumoasa din toate pasarile.Lebada cea tanara era f fericita, constienta acum de infatisarea-i fermecatoare.

A fost odata demult tare demult cand inca nu existau nici calculatoare,nici televizoare si nici macar radiouri, cum spuneam a fost odata demult tare demult o tara in care toti traiau fericiti. Aici in tara de poveste traia langa un rau vesel si cristalin o batranica ce obisnuia in fiacare seara sa spuna povesti.Copii se adunau cu mic si mare sa asculte minunatele povesti pe care batrana le spunea. Si timpul trecea si ei se faceau mari si lumea evolua si uite asa pe nebagate de seama intr-o zi langa usa batranei nu mai era picior de ascultator! Nedumerita batrana intreba in stanga si dreapta care era problema,unde disparusera toti prichindeii ....Intr-o zi tot intreband a descoperit misterul aparuse televiziunea,radioul si internetul .
Aceste lucruri faceau pe prichindeii pana mai ieri dornici de povesti sa nu mai doreasca alta distractie decat sa se joace la calculator cat e ziua de lunga sa se uite la tv, sau sa asculte muzica. Batranica pleca trista spre casuta ei si astepta sa se faca seara. Luna se ridica rece si mare sus pe bolta si batrana iesi in prag si sopti un descantec vechi decand lumea luna apleca capul ei semet spre batrana si-i intinse o raza plina de praf de stele. Sti tu draga batranica ce ai de facut ca lumea povestilor sa nu se termine cu una cu doua . Acum hai la treaba ,sa ne unim si sa spunem mai multe povesti ca alta data asa nu o sa fie uitate.

Era odata o fetita de vreo 10 ani care se numea Anastasia carei ii placea foarte mult sa cante.Ea mai avea un catelus cu ochii de smarald si genele de abanos negru.El se numea Luxor si era un catel cu mult par stufos culoarea alb-agalbui.
Intr-o zi Anastasia a plecat de acasa cu parintii ei,iar Luxor a ramas acasa.Fiindca Anastasia si parintii ei intarziara, catelusul Luxor, fiindui foame,a intrat pe geamul casei celei mai bune prietene a Anastasiei, Monica, in cautare de mancare.Monica era fiica unei vrajitoatre bune care se numea Satira, ea avea o sora vitrega rea numita Ganida si casa in care se afla Luxor era cea a unei vrajitoare.A unei vrajitoare bune, dar in fond... a unei vrajitoare.Si ca ion orice casa de vrajitoare...existau potini magice.Luxor bau una dintre potiuni si incepu sa vorbeasca:
-Ce fac aici?!se intreaba.Dar nu avea cine sa-i raspunda.
-Vorbesc?!Nu pot sa cred!Chiar nu pot!!Dar nu pot sa vorbesc, nu trebuie!
Unde era licoarea, era un papirus, pe care scria:

leveserus
ondus licor
sebanb azor
cadan l-omor
condenneska

leveserus=incantatia careti mai da puteri in plus
Crezand ca asa desface vraja, cu mare greu si cu ochii lui de smarald care lacrimau rostii incantatia .Atunci incepu sa tremure si a capatat puterea de a vedea viitoru, de a sti totul despre o persoana numai uitandu-se la ea si de a zbura.
Cand Anastasia ajunse acasa si observa ca Lux lipseste, pleaca in cautarea lui si-l gasii langa rau.
El ii spuse:
-Nu te speria.Si-i povesti aventurile de pana atunci, ii mai spuse ca Ganida o vrajise pe Monica pentru a-i face voia.
Ea defapt se temea ca fiul ei Eduard Elvis s-ar putea indragosti de Anastasia si Anastasia de el.Ii mai spuse ca are de gand sa-i rapeasca forta vitala fara de care nu se poate trai si in felul acesta si-o transmite ei pentru a arata mai tanara si a trai mai mult si in acelasi timp sa scape de Anastasia.

levemerus=incantatia de rapire a fortei vitale.

levemerus
ondus licor
aban forzor
vintal ferza
repera ......

in spatiile punctate se scrie numele victimei

Anastasia si cainele au schimbat

repera Anastasia
cu repera Ganida
asa ca i-au rapit forta vitala Ganidei transferadui-o tot ei.
Nereusind de prima data,Monica vrajita de Ganida a vrut s-o otraveasca pe Anastasia.Luxor vazand viitorul ia zis Anastasiei.
Dar intr-o zi Monica i-a dat un ceai cu otrava si ea il bau.
Luxor i-a dat o licoare , dar a avertizat-o ca daca nu-o bea va muri, iar daca o bea, daca va incerca vreodata sa cante, nu va mai putea vorbi.
Neavand incotro bau licoarea.Ii era atat de greu sa nu poata canta, dar rezista.
Intr-o noapte Luxor i-a dat Monicai si Ganidei o licoare cu care sa treaca de partea binelui.Dar Ganida avea prea multa putere si nu putea fi infranta.La petrecerea Anastasiei de 15 ani a sosit si Eduard Elvis si s-au indragostit amandoi pe loc.
In noaptea nuntii lor Monica a otravi paharul de nunta al mirelui si a primit si el licoare.El, care era muzician nu rezista sa nu cante si-si pierdu vocea.
La 25 de ani in prima noapte cu luna plina de dupa aniversarea lor Luxor i-a dus intun fel de vulcan plin cu apa.La o ora fixa au intrat in apa, atunci luna a ajuns deasupra vulcanului, apa a prins o stralucire divina si au scapat de chinuri, iar cand au iesit din pa nici nu erau uzi, Ganida a ajuns si ea care il cauta pe mire. Si cazu in apa, atunci isi dadu seama cat rau a facut si se cai, trecu de partea binelui.Anastasia si Eduard Elvis au avut o fetita pe nume Smaraldia, iar luxor a avut doi catelusi, cu care se juca Smaraldia.Au trait fericiti pana cand Smaraldia a avut propria ei aventura...

A fost o data un imparat, care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Mai ales de cand i-a murit sotia, se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta.

Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii, cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor.

Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare, cat de mult il iubeste.


-Te iubesc ca mierea. -raspunse fata.
Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie.
-Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta.
Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.
Atunci a intrebat-o pe fata cea mica:
-Si tu fetito, cat de mult ma iubesti?
-Eu te iubesc ca sarea in bucate, tata -raspunse mezina.
Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat.
-Ce fel de raspuns este acesta. Sa pleci din casa mea!

Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca, fiindca tot nu prea o aveau la inima. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita, cu lacrimi in ochi.

Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Era atat de harnica si de priceputa, incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. Dupa ce au vorbit ele putin, au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie, statea numai cu imparateasa, brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.

Imparatul a trebuit sa plece la razboi, luandu-l cu el si pe fiul sau. Printul a fost ranit, iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului, iar fata de imparat statea si ea cu dansii. L-a ingrijit foarte bine pe baiat, simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere.

Cand s-a inzdravenit, printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav, ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Imparateasa la inceput nu a fost de acord, vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil, dar pana la urma printul a convins-o. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat, dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandindu-se ce mult seamana cu fata lui, pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp.
Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta, numai imparatul, tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. A intrebat in dreapta si in stanga, daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. A luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune.

Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare, acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Acesta a chemat bucatarii, ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf, sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii.

Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are, si mai e si fiica de imparat pe deasupra

A fost odata ca niciodata un imparat pe nume Cuvant. Si stapanea imparatul peste o imparatie intinsa, cu supusi bogati si fericiti. O sigura mare durere avea el insa, in toata fericirea ce-l inconjura: nu avea copii. Si ajunsese imparatul la batranete de mare suparare il cuprinsese si numai plangea si altceva nu mai facea.

Azi asa, maine asa, intr-o zi, stand imparatul la poarta si plangandu-si trista soarta, ia ca trecu un mos pe langa el si-i dadu binete, apoi ii zise:
- Imparate, ai mila de un biet calator si da-mi, rogu-te, o cana cu apa si o bucata de paine.
Imparatul ii raspunse:

- Mosule, d-apoi nu ti-oi da numai atat pofteste in casa si ti-o da imparateasa mea de mancare si-oi innopta la noi, ca poate ai drum lung de facut.

Si-l duse imparatul pe mos in casa si-i dadu imparateasa mancare calda si-i turna imparatul o cana de vin, apoi ii urara somn bun si-l lasara odihnei noptii. Iar peste noapte imparatul avu un vis: se facea ca mosul ii spunea:

- Drept multumire pentru bunatatea ta si a imparatesei tale, va voi lua durerea din suflet. Asculta cele ce-ti voi spune, fa intocmai si rau nu va fi: sa mearga imparateasa in curtea palatului si va vedea un pomisor. Sa-l ude, sa-l sape si sa-l curete de uscaturi. Fructele ce le va da pomisorul sa le manance imparateasa. Asa sa faceti si nicicum altfel si bine va va fi.

Dimineata imparatul ii povesti imparatesei visul si fugira amandoi la mos sa-l intrebe ce a fost aceasta. Dar mosul nu mai era, plecase. Si au stat ei la sfat si au hotarat sa faca ce il sfatuise mosul pe imparat in vis. Si s-a dus imparateasa in curtea palatului si mare-i fu mirarea cand gasi pomisorul acolo unde nu fusese pana deunazi nimic. Si-l sapa, il uda, il curata de uscaturi. A doua zi imparateasa gasi in pomisor trei poame pe care le manca. Iar la sorocul potrivit imparateasa dadu nastere la trei fete. Mare bucurie fu pe imparat si in intreaga imparatie, avand acum cine sa-i mangaie batranetile.

In ziua hotarata, pusera imparatul si imparateasa masa cu faina, lapte, miere, sare si apa, sa le fie ursitoarelor de hrana. Acestea se infruptara din cele date, apoi le ursira fetelor:

-Si se va numi aceasta fata, cea mare fiind, Vorba Dreapta. Si va fi apriga, va lovi, va sfarama si va indrepta, cu dreptate si adevar, numai pe voie, fara de nevoi.
- Si se va numi aceasta fata, cea mijlocie fiind, Vorba de Duh. Si va starni minti si va cauta sambure de cunoastere.
- Si se va numi aceasta fata, mezina fiind, Vorba Buna. Si va fi blanda si miloasa, si va mangaia durere si va inchide rani. Si va fi dulce si frumoasa inimii.

Crescura fetele, bucurand parintii in toate cele ce faceau. Iar cele ce li se ursisera se vadeau adevarate: Vorba Dreapta era asa de inteleapta, incat imparatul o pusese in locul sau la judecatile cele mari; Vorba de Duh atata era de mintoasa, ca numai cu cei mai mari invatati statea la vorba si talmacea cele mai grele carti; Vorba Buna mangaia pe toti cei aflati in durere si pe unde trecea tot zambet si bucurie lasa in urma. Iar imparatului si imparatesei li se umpleau sufletele de bucurie si nu era zi de la Dumnezeu in care sa nu multumeasca pentru ziua in care mosul se oprise la ei la poarta.

Si ar fi fost tot o fericire peste imparatia lor, pana intr-o zi, cand la marginea imparatiei isi facu salas un balaur. Ardea satele, manca bucatele oamenilor. Ce nu facuse imparatul: trimisese soli, trimisese osti, daduse sfoara-n tara ca va da o fata de nevasta celui ce va infrange balaurul… degeaba, balaurul nu putea fi invins. Atunci, nemaigasind scapare, imparatul merse el insusi la balaur.
- Ia spune, balaure, ce vrei tu de la noi, de atata necaz ne faci?

- Apoi, imparate, eu n-as vrea nimic, dar tare sunt catranit din cauza stapanei mele, imparateasa Litera. Caci a ramas fara ganduri si numai invalmaseala este in imparatia noastra. Mare suparare are, caci nu se mai stie descurca. Iar eu ma manii si eu unde si pe cine pot.
Cand auzi imparatul atare vorbe, se gandi ca ceva trebuie sa faca, sa isi scape imparatia de balaur. Si zise:
- Mai balaure, eu am trei fete, care or descurca-o pe imparateasa ta. Le-oi trimite la ea si or sa-i dea de cap, numai pleaca de pe pamanturile mele si lasa-mi oamenii in pace.
- Apoi fie ca tine, imparate, zise balaurul si, luandu-si ziua buna, pleca in ale sale.
Se duse imparatul si isi chema fetele. Le spuse cum sta toata tarasenia si cuvantul ce-si daduse, iar ele isi luara cele trebuincioase drumului si plecara.

In mare suparare o gasira fetele pe imparateasa Litera. Iar ea, cum le vazu, le omeni ca pe orice drumet venit de la drum lung, apoi le povesti:
- De toate-s vinovata numai eu. Stand la sfat cu oamenii mei, m-am laudat intr-o zi ca nimeni nu ar putea incurca ce eu pun pe hartie-n scris. Atunci a aparut furioasa tare – dar parca alta i-ar fi starea? – zana Bombaneala. Si m-a blestemat rau m-a blestemat… sa nu-mi fie odihna odihna si spuse curate sa nu mai fie in imparatia mea, numai incalceala si balbaiala, pana ce n-oi aduce ruga istetimii aici. Cum o fi aceea, nu stiu, doar mi-a zis c-o voi gasi in Lege, Invatatura si Mangaiere. Am cautat si-am tot cautat dar n-am gasit nimic din cele ce mi-a spus zana. Iar voi, de veti afla si rupe blestemul, eu sluga ma voi face la curtea Cuvantului, iar voua va voi da imparatia mea s-o stapaniti.
Ei, si-au stat fetele la sfat se sfatuira si-ntrebara care pe unde stia, dar raspuns nu aflau. Cand li se luase gandul ca ar afla capat de unde sa apuce, iata ca li se infatisa mosul ce-i aparuse si imparatului in alte timpuri. Si ospatandu-l ele, mosul le zise:

- Fetele tatii, de pornit sa va fie drumul unde rasare soarele si apune moartea. De aflat insa, numai de va este dat veti afla.
Si plecara fetele spre soare-rasare. Mersera ele pret de doua paini si un urcior cu apa si ajunsera intr-o padure. Dar ce padure, cum nici in lume nu intalnisera: neagra si involburata, numai ganduri rele si manie bantuind-o. Flamande si obosite, fetele mersera pe o carare plina de maracini si ajunsera la o casa ce sta sa se naruiasca. Batura la poarta si le deschise o batrana atat de batrana, ca nici anii batranetii nu se mai puteau numara. Fetele se rugara de o cana cu apa si o bucata de paine.

- Apa v-oi da, ca-i de la Dumnezeu lasata, dar pentru paine trebuie sa imi munciti o zi.
Fetele se invoira si intrara slugi la batrana. Vorba Dreapta ajunse la ograda orataniilor. Le curata, le spala, apoi se grabi sa le dea de mancare. Si mare ii fu uimirea, cand vazu ca mancarea pasarilor era amestecata cu a vitelor si a cainilor. Cu rabdare ea alese pentru fiecare si le imparti cinstit sa le ajunga tuturor. Vorbei de Duh ii fu dat sa faca curat si ordine in scrisorile si cartile batranei. Si erau tare incurcate, nici gand sa fi inteles ceva din ele. Dar fata, cu rabdare si amintindu-si invataturile inteleptilor cu care isi impartea vremea in imparatia Cuvantului, le descurca si le aseza cum nu se putea mai bine. Cat despre Vorba Buna, batrana o puse sa o spele si sa o ingrijeasca chiar pe ea. Iar baba era tare artagoasa si uracioasa, dar fata, cu felul ei de a fi, o ingriji si o mangaie, de zambet aparu in ochii femeii.
Ziua de munca terminandu-se, batrana le spuse:

- Ati fost atat de pricepute si ati pus atata suflet in tot ce ati facut incat va voi spune ce mai aveti de facut. Intoarceti-va la curtea imparatesei Litera. Spuneti-i sa urce in turnul parasit si sa aduca sipetul ce-l va gasi acolo. Restul veti stii, poate, singure ce aveti de facut.
Fetele multumira de sfat si se intoarsera la imparateasa Litera. Gasira sipetul si-l deschisera. Nu gasira in el decat trei hrisoave, pe care stateau scrise numele fetelor. Mirate, isi luara fiecare hrisovul si le citira. Vorba Dreapta citi ‚zanogan’, Vorba de Duh ‚direovin’, iar Vorba Buna ‚caslachin’. Afland ce statea scris in hrisoave, imparateasa Litera se puse pe un plans de se scutura camasa pe ea, gandind ca asta tot lucratura zanei Bombaneala trebuie sa fie. Dar fetele, se sfatuira, mai citira si aflara ce scria in hrisoave. Citira cu glas puternic, sa sparga vraja: ‚ZANO GANDIREO, VIN CA-S LA CHIN!’. Si-atunci, ca de niciunde, aparu o minune de zana, insotita fiind de trei flacai cum nu se mai aflau altii. Si zise:

- Aceasta e ruga istetimii, iar voi ati reusit sa descalciti scrisele. Eu sunt zana Gandire, iar ei sunt copiii mei, Lege, Invatatura si Mangaiere. Iar ei va sunt voua sortiti de soti, dar trebuia sa dovediti ca-i puteti afla.
Si astfel, fetele se maritara cu cei trei flacai, Litera intra slujnica la Cuvant iar Gandirea ii vegheaza pe toti pentru liniste si implinire a mintii si sufletului.
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa.

O broasca obisnuita, care traia in fantana, era tare vesela in lumea ei mica. Pentru ea, Pamantul era doar cat fundul fantanii, iar cerul-doar bucatica pe care o vedea prin gaura ei.

Intr-o zi, o broasca de mare s-a apropiat din intamplare de marginea fantanii. Vazand-o, broasca de fantana ii spuse plina de sine:
- Vezi cat de fericita ma simt aici. Cand imi vine pofta, pot sa sar liber ici-colo; iar cand sunt obosita, ma ascund intr-o crapatura a peretelui stancos al fantanii ca sa trag un pui de somn linistit. Este aici si o baltuta in care pot sa inot in voie cand doresc. E o placere si atunci cand ma plimb in namol. Dintre vietatile de aici, mormoloci, crabi si altele, nimeni nu se poate compara cu mine. Nu vrei sa cobori si mata sa te joci cu mine aici?


Auzind vorbele broastei de fantana, broasca de mare ar fi dorit sa intre sa vada cum arata fundul fantanii. Dar, o laba abia intinsa ii fu imediat impiedicata de marginea fantanii. Clatinand neputincios din cap, broasca de mare facu cativa pasi inapoi, si-i spuse astfel broastei de fantana:

- Ai vazut vreodata marea, surioara? Cat de imensa este ea! Stand pe tarmul ei, nu poti zari decat cum se uneste la orizont cu cerul. Nici urma de margine. Totodata, marea este asa de adanca, incat nivelul apei nu se ridica catusi de putin chiar daca ani de-a randul au loc inundatii, si nu scade deloc chiar daca, an de an, se produce seceta. Zau, ca e mare placere, nu alta, sa traiesti in mare!

Uluita de ceea ce i-a fost dat sa auda, broastei de fantana i-a venit sa intre in pamant de atata rusine pentru ignoranta ei.
Din aceasta povestioara a provenit proverbul in chineza „a vedea cerul din fantana”, pentru a-l califica pe cel ignorant sau cu vedere scurta.

A fost o data o luna in care iarna inca mai era. Acea iarna era in luna Martie cand soarele trebuia sa apara deja pe cer. Insa nu era chiar asa, afara inca ningea. Ningea cu fulgi mari. Oamenii asteptau primavara, primavara nu mai venea. Afara era frig si trebuia sa fie cald. Acei oameni credeau ca primavara nu mai venea si vor mai vedea copii cu bicicletele in sat, ghioceii iesind din pamant si inflorirea florilor.”Nu mai vine primavara, iarna va ramane mereu!”, spuneau oamenii ingrijorati. Tot asa a trecut inca o luna si oamenii asteptau sa iasa o raza de soare din cerul senin ce trebuia sa apara de mult.



1 Aprilie a aparut dar oamenii nu mai aduceau nici un chiot de veselie. Acea zi era ca toate zilele. Veselie nu era deloc. Glumele incetau sa mai apara. Iarna inca mai era. Ea dormea peste sat si nu se trezea sa o lase pe Primavara sa apara .Nimeni nu mai stia ce este o bucurie,un cadou sau sa fii vesel. Bucuria nu mai exista. Anul s-a terminat si iarna era tot peste sat.

Era deja 1 Martie. Dumnezeu a trimis ingeri s-o ajute pe iarna sa se trezeasca.”Scoala-te!”, spuse ingerii calmi. E timpul ca primavara sa revina peste acest sat!”. Iarna s-a trezit si primavara a reaparut. Era un soare minunat care stralucea cu razele sale calde in fiecare casa. Fetele au confectionat un mic dar pentru cei dragi si iubiti. Un fir alb impletit cu un fir rosu tineau atarnat un inelus de aur. Acesta s-a numit martisor. El va reprezenta mereu sosirea primaverii.1 Martie este prima zi de primavara.

Fetita cu chibriturile

Era un ger grozav; ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela si peintunericul acela, mergea pe strada o biata fetita cu capul gol, si cu picioarele goale. Avusese ea doar niste papuci cand plecase de-acasa, dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari, pe care mama ei ii rupsese aproape, si erau asa de largi pentru ea,incat mititica-i pierdu grabindu-se sa treaca o strada, unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Unul din papuci nici nu-l mai gasise, iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui, cand o avea si el unul.
Fetita mergea cu picioarele ei goale, rosii-vinete de frig; si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic, si n-avea prin urmare nici un ban; si-i era foame si frig tare. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai, care se incretea frumos pe langa ceafa, dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Luminile straluceau pe la ferestre, miros de fripturi se raspandea in strada; era ajunul Anului Nou, iata la ce se gandea ea.
Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case, din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult si totusi nu-i venea sa se duca acasa; aducea inapoi toate chibriturile, si nici un banut macar. Tatal sau are s-o bata; si afara de asta, si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie, cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. A! Un chibrit aprins le-ar putea face bine. Dac-ar indrazni sa scoata unul, numai unul din cutie, sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni, si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica, tinu manuta deasupra flacarii. Ce lumina ciudata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de arama. Inauntru ardea focul si era asa de cald; dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele; flacara se stinse si soba pieri; fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana.

Harscai un altul, care se aprinse, straluci, si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba, pe care sclipeau portelanuri subtiri; in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros placut; si, lucru de necrezut deodata gasca sari de pe masa, si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.
Mai aprinse inca unul. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun; e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor, pareau ca-i zambesc. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus tot mai sus si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.
"A murit cineva", isi zise micuta; caci bunica ei, care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia, ii spusese adesea: "Cand cade o stea, un suflet se inalta la Dumnezeu".
Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare, in mijlocul careia era bunica ei in picioare, si era asa de stralucitoare, o privea bland si duios!
- Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. Si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa, asa de mare. Ea lua pe fetita in bratele ei, si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea, asa sus asa sus si nu mai era acolo nici frig, nici foame, nici griji; erau la Dumnezeu.
Dar in coltul dintre cele doua case, cand se lumina de ziua, zacea jos fetita, cu obrajii rosii, cu zambetul pe buze... moarta, moarta de frig, in cea din urma noapte a anului. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsa.
"A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata, si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica, in ziua Anului nou.

Povestea unui gat de sticla

Era o strada ingusta si intortocheata, cu case mici,urate si darapanate. Dar, dintre toate, una singura,cea mai inalta, era atat de veche si de subreda incat iti venea sa crezi ca, dintr-o clipa intr-alta, avea sa se darame. Cine putea sa locuiasca pe-o astfel de strada, decat lumea nevoiasa? Dar saracia se dovedea in acest loc cu atat mai necrutatoare cu cat, in fata odaii de la mansarda, era atarnata o colivie veche in care se afla un canar de toata frumusetea. Stapanul n-avusese pesemne la indemana un paharut din care sa-i dea canarului sa bea apa si pusese in loc un gat de sticla, intors cu fundul in sus si astupat in partea de jos cu un dop. Dar bietului canar putin ii pasa de uratenia coliviei lui. Sarea sprinten de pe o stinghie pe alta si ciripea cu toata voiosia, mai ales atunci cand stapana lui, o fata batrana, ii aducea un pumn de verdeata.

- Ei, da, tie iti da mana sa ciripesti si sa zbori incoace si incolo, ii spuse intr-o zi gatul de sticla.

Asta insa o spunea mai mult in soapta, fiindca nu putea sa graiasca, deoarece nici un gat de sticla nu s-a dovedit graitor pana in ziua de astazi. Am putea marturisi chiar ca rostea cuvintele mai mult in gand, asa cum facem noi, oamenii, cateodata.

- Da, tie iti da mana sa ciripesti – relua gatul de sticla – fiindca bunul Dumnezeu te-a pastrat intreg si nu te-a schilodit ca pe mine.Dar tare as vrea sa vad ce ai face daca ai fi in locul meu si, dupa ce ti-ai pierdut toate rosturile de odinioara, te-ai pomeni ca nu ti-a ramas teafara decat gura si aceasta astupata cu un dop! Stiu foarte bine ca atunci nu ti-ar mai arde de cantec. Dar daca norocul te-a urmarit fara incetare, n-ai decat sa canti, canarasule! Tot e mai bine sa se gaseasca o faptura plina de voiosie intr-o casa atat de posomorata. In ceea ce ma priveste, cum sa-mi mai arda de cantec? Pe vremea cand eram o sticla intreaga, cantam si eu cand in pantec imi galgaia vinul. Oamenii chiuiau in cinstea mea, sarbatorindu-ma. Hei, ce lucruri de duh nu mi-a fost dat s-aud intr-o lunga calatorie pe care am facut-o, pe vremea cand trebuia sa se logodeasca fata blanarului! Totul parca s-a petrecut ieri. Dar de-atunci pana azi prin cate n-am mai trecut! Cate neajunsuri nu mi-a fost dat sa mai intampin! Am strabatut prin foc, prin apa, prin vazduh si pe sub pamant. Ti-ar trebui nu stiu cat timp sa stai si s-asculti cate ti-as mai povesti...

Si gatul de sticla incepu sa povesteasca, pe indelete, cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum, pe masura ce se racea, simtea o mare dorinta sa porneasca in lume, sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta, cu alte cuvinte, sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui, oricat era de straveziu si de stralucitor. La inceput, dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla, fusese asezata in rand cu altele, toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite; unele erau sticle de sampanie, altele sticle de bere. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. Asa, de pilda, multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung, dupa cateva vreme, sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“, iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Dar, oricat de rau ar ajunge cineva, tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui, fie ca a fost ea nobila sau nu. Dupa cum spuneam, sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. Invelite in paie, au fost asezate cu mare grija in lazi. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea, daca i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar, ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. A simtit atunci ceva foarte placut. Apoi au pus-o deoparte, goala si fara dop. Se simtea parca stinghera. Ii lipsea ceva si nu stia ce. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic, dintr-o podgorie renumita. Au astupat-o cu multa dibacie, iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita.

Vinul era foarte bun, iar sticla n-avea nici un cusur. Dupa catava vreme, ajunse intr-o pravalie. In anii tineretii, oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. Si intr-adevar, sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. In acelasi timp, glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie, de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor.

Intr-o buna zi, a intrat in pravalie ucenicul unui blanar.

- Sa-mi dati vinul cel mai bun pe care-l aveti – a spus el.

Sticla a fost asezata intr-un cos plin cu tot felul de bunatati. Se ingramadeau laolalta carnatii cu sunca, branza si untul printre feliile de paine alba. Totul avea sa fie primit de fata blanarului, frumoasa si rumena in obraji, cu ochii plini de voiosie si cu buzele carnoase ca niste cirese coapte. Avea mainile subtiri si moi, albe ca zapada si tot atat de alb ii era si grumazul. In sfarsit, era cea mai frumoasa fata din oras. Se urcasera toti intr-o trasura, cu gand sa petreaca in crang. Fata tinea cosul pe genunchi. Din mijlocul servetelor albe se ivea gatul sticlei. Uneori, din pricina ca batea vantul, i se zarea si eticheta rosie. Sticla urmarea pe furis obrazul fetei, care si ea nu-si mai lua ochii de la vecin, prieten din copilarie, fiul unui zugrav. Ispravise cu cinste cel din urma examen si-a doua zi trebuia sa plece la invatatura in strainatate, pe-o corabie pe care avea s-o conduca el insusi. Poate ca din aceasta pricina obrazul fetei era posomorat si intunecat, in timp ce amaraciunea ii sapase doua cute la colturile gurii.

Cand au ajuns in padure, tinerii s-au retras mai de-o parte, avand pesemne sa-si spuna unele lucruri in soapta. Sticla n-a putut auzi ce-si spuneau, din pricina ca ramasese in cosul cu merinde. Cand a fost luata de-acolo si a putut sa priveasca in jur cu mai multa usurinta, a ramas uimita bagand de seama cata schimbare se petrecuse pe obrazul fetei. Era, intr-adevar, tot atat de linistita ca si in trasura, dar se vedea destul de bine ca in sufletul ei staruia un graunte de fericire deplina.

Toata lumea era fericita si radea cu voiosie. Blanarul ridica sticla si se grabi s-o destupe. In clipa aceea, gatul sticlei hohotea parca de un ras inabusit, stiind c-avea sa imprastie in jur o mare multumire. A tras o pocnitura strasnica la iesirea dopului si, numaidecat, cu glas tineresc, vinul a inceput sa galgaie in pahare.

- Sa traiasca tinerii logodnici! – a strigat blanarul ducand paharul la gura.

Toti ceilalti si-au golit paharele, iar tanarul marinar si-a cuprins logodnica de mijloc.

- Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa v-aduca noroc! – a strigat din nou tatal fetei.

Tanarul a umplut iarasi paharele.

- Sa bem pentru grabnica mea reintoarcere! – a zis el. De azi intr-un an vom sarbatori nunta.

Dupa ce toata lumea si-a golit paharele, el a ridicat sticla si, tinand-o strans de gat, a adaugat:

- Tu mi-ai dat putinta sa sarbatoresc cea mai frumoasa clipa din viata mea! Odata incheiata aceasta sarbatoare, nu ai ai ce cauta pe lume. De azi inainte n-ai sa fii umpluta a doua oara, asa ca n-ai sa mai poti inveseli pe nimeni.

Acestea zicand, arunca sticla din toate puterile. Fata se uita lung dupa ea, cu incredintarea c-o vedea pentru ultima oara si fara sa poata banui ca, mult mai tarziu, avea s-o intalneasca din nou.
Sticla a cazut teafara in papurisul din apropiere. Si, cum sta in marginea lacului, s-a gandit cu tristete la nerecunostinta oamenilor. „Eu le-am daruit cel mai strasnic vin, si-a zis ea. In schimb, ei m-au oropsit sa inghit fara voie apa din balta.“ De buna seama, n-avea cum sa-i mai vada pe cei in tovarasia carora venise. Dar putea sa le-auda cantecele si hohotele de ras. Tarziu, cand era aproape sa se innopteze, au trecut pe marginea lacului doi feciori de tarani. Au dat peste sticla si-au luat-o cu ei. In ajun, fratele lor, care trebuia sa ajunga marinar si sa porneasca intr-o lunga calatorie, venise sa-si ia ramas bun de la ai sai. Maica-sa ii punea in desaga lucrurile de care socotea c-avea sa aiba nevoie. O sticla de rachiu fusese astupata si invelita in hartie si batrana se pregatea s-o vare in desaga, cand iata ca intrara pe usa cei doi flacaiasi care gasisera sticla goala la marginea lacului. Mama deserta numaidecat sticla cea mica in cea mare si adauga atat rachiu cat s-o umple pana la gura.

- Uite, zise ea, vor avea de-acum rachiu destul ca sa leajunga pe tot timpul calatoriei si sa nu mai sufere de durere de burta daca s-o intampla sa-i apuce furtuna.

Si iata in ce chip sticla noastra porni in largul lumii.

Marinarul, pe care il chema Peter Jansen, o primi bucuros si-o duse pe corabie, aceeasi corabie cu care trebuia sa plece si tanarul a carui logodna avusese loc in aceeasi zi. Acesta nu vazu sticla, dar, chiar dac-ar fi vazut-o, de unde sa-i treaca prin minte ca era aceeasi pe care-o zvarlise in papuris in toiul voiosiei! In ceea ce-o privea, sticla n-avea cum sa se socoteasca injosita, deoarece rachiul era pentru marinari tot atat de pretios ca si vinul cu care fusese umpluta intaia oara.

- Iata cel mai bun leac – spuneau ei de cate ori Peter Jansen le turna cate-un paharel.

Si ascultau cu cea mai mare bucurie cum galgaia rachiul din fundul sticlei.

Cata vreme a mai pastrat intre pereti cele cateva picaturi de rachiu, sticla noastra a fost privita cu multa prietenie. Dar intr-o zi s-a pomenit goala, goala cu desavarsire. A fost aruncata intr-un ungher, unde-a ramas vreme indelungata fara ca cineva s-o mai fi bagat in seama. Dar iata ca intr-o zi se starneste o mare furtuna. Valuri uriase imbrancesc corabia din toate partile. Catargul cel mare se frange, apa razbate pe punte, oamenii nu mai sunt in stare de nimic din pricina ca noaptea e neagra ca pacura. Si in cele din urma corabia se duce la fund. Cu cateva clipe inainte de-a fi pierit in valuri, tanarul capitan, la a carui logodna luase parte si sticla, scrisese pe un petic de hartie, la o scaparare de fulger: „In numele lui Iisus Hristos, am pierit in fundul marii“. Si pe acelasi petic de hartie adaugase numele corabiei, alaturi de-al sau si de-al logodnicei sale. A varat-o apoi in cea dintai sticla ce i-a cazut la indemana, a astupat-o si i-a dat drumul in valuri. Corabia s-a dus la fund, oamenii s-au inecat cu totii.
Sticla care altadata avea menirea sa imprastie prin continutul ei multumirea si voiosia ducea acum vestea infricosatoare a mortii. A ratacit indelung si zile in sir a vazut soarele rasarind si apunand. Atunci cand zarile erau aprinse ca para focului, ea isi amintea de cuptorul in care se nascuse si parca-i venea sa se arunce in volbura de scantei. Dupa catava vreme s-a simtit obosita sa tot rataceasca zadarnic si fara nici un rost in larg de ape, in timp ce vanturile de miazanoapte si miazazi imbranceau valurile, cand intr-o parte, cand intr-alta. Daca furtuna se domolea o clipa, venea alta si-i lua locul. Si totusi, oricat de amarnica a fost aceasta ratacire, biata sticla a avut norocul sa nu se izbeasca de vreo stanca si nici sa fie inghitita de vreun rechin. Peticul de hartie, cel din urma bun-ramas al logodnicului catre aleasa inimii lui, avea menirea sa duca cu sine tristetea si deznadejdea, o data ce-ar fi ajuns in mainile aceleia care trebuia sa-i cunoasca cuprinsul. Dar, la urmaurmei, amaraciunea si deznadejdea pe care trebuia sa le pricinuiasca i se pareau mai putin decat negura asteptarii in care se chinuia biata copila, care nu primise un singur gand din partea logodnicului ei.

Unde se afla oare? Incotro ar fi trebuit sa se indrepte sticla ca sa-i poata da de urma? Nu stia nimic. Isi urma calea, tarata necontenit de ape. La inceput ii facuse placere o astfel de ratacire; dar, in cele din urma, ajunse sa se plictiseasca. Isi da foarte bine seama ca nu asta era menirea ei pe lume. Dupa cine stie cata vreme, unda o arunca la mal, pe-un maldar de nisip. O gasi cineva si-o lua. Dar n-avea cine s-o desluseasca in clipa aceea, caci locul in care se afla era la mii de leghe departare de locul in care luase nastere. Omul a destupat-o, a scos hartia dintr-insa, a intors-o pe-o parte si pe alta, dar nestiind sa citeasca, n-a putut sa afle despre ce era vorba in cuprinsul ei. Si-a dat seama totusi ca trebuia sa fie o veste din partea unor naufragiati. A varat peticul de hartie in sticla, iar sticla a fost asezata pe o polita, intr-un dulap dintr-o mare incapere.

De cate ori venea cineva in casa, i se arata hartia, dar nu putea nimeni sa-i talmaceasca cuprinsul. Trecand astfel din mana in mana, din pricina ca era scrisa cu creionul, slovele incepura sa se stearga, pana cand nu se mai putura cunoaste nici cel putin cateva litere.

Sticla a ramas in dulap mai bine de un an. Apoi a fost aruncata in pod, unde, in scurta vreme, a fost acoperita de praf si de panze de paianjen. Cu cata amaraciune isi amintea de ziua cand lasa sa i se deserte continutul spumos in pahare, departe, in racoarea crangului! Si iarasi, n-avea sa uite nici goana pe valuri, in timp ce ducea cu sine o trista veste; cel din urma bun-ramas al unui suflet rapus atat de timpuriu. N-a mai scos-o nimeni din intunericul podului douazeci de ani in sir. Poate c-ar fi ramas un veac acolo daca nu s-ar fi daramat casa, ca sa se inalte in locul ei o alta, mult mai frumoasa si mai incapatoare. Cand au inceput sa dea jos acoperisul, au dat peste sticla. Cineva si-a adus aminte ca ascundea in fundul ei o taina. Dar sticla aproape ca nu-si mai amintea nimic.

„Daca n-as fi fost aruncata in pod, poate c-as fi invatat limba tarii acesteia, isi zicea ea. Pe cata vreme, in bezna si in praf, printre soareci si paianjeni, nu mi-a mai fost cu putinta sa fac nimic si toti au uitat de mine...“

Ai casei insa au sters-o de praf si-au spalat-o cu grija, astfel ca tot mai putea fi buna la ceva. Simtea cum o cuprinde din nou voiosia de altadata. Peticul de hartie s-a dus odata cu apa cu care fusese spalata. Si cand se gandea cat de mult il pastrase! A fost umpluta cu niste seminte ce trebuiau duse departe, spre miazanoapte. Bine astupata si bine impachetata, s-a pomenit din nou pe o corabie, intr-un ungher intunecos, unde nu puteau sa strabata nici lumina opaitului, nici razele lunii, nici vapaia soarelui. „La ce-mi foloseste o astfel de calatorie – isi zicea ea - cand nu ma pot bucura de nimic?“

Dar, intr-o buna zi, trebuia s-ajunga la capat. Cand a ajuns, a fost numaidecat despachetata. Cel care-o despacheta, aruncand sforile si hartiile, striga cu ciuda:

- Au acoperit-o in asa fel ca sa n-o mai poata nimeni desface. Mare minune daca nu cumva s-o fi spart!

Dar sticla era teafara si nevatamata. In afara de asta, intelegea fiecare cuvant rostit. Era aceeasi limba pe care-o vorbisera cei din preajma cuptorului, negutatorul de vinuri, cei ce facusera chef in padure si marinarii in tovarasia carora calatorise pe corabie, singura limba pe care-o cunostea. Asadar, se reintorsese in tara ei! De bucurie, era cat pe-aci sa scape din mainile celui care o despacheta. Se simtea stapanita de atata duiosie incat nu-si dadu seama cand i se scoase dopul si cand ii fu desertat continutul. Si tocmai cand isi veni in fire, se pomeni aruncata intr-o pivnita, unde avea sa ramana uitata ani si ani.

„Si totusi, isi zicea ea, unde te-ai putea simti mai bine decat in tara ta, chiar daca soarta te-a blestemat sa putrezesti intr-o pivnita umeda si intunecoasa!“

Dupa catava vreme, omul care locuia in casa aceea s-a mutat, luand toate sticlele cu el. Se imbogatise si traia acum intr-un palat. Intr-una din zile, a dat un mare ospat. Tot parcul din jurul cladirii era plin de lampioane colorate, asemenea unor lalele invapaiate de razele soarelui. Seara era minunata. Prin ungherele mai indepartate, poate din pricina ca lampioanele nu fusesera de-ajuns, asezasera sticle in gatul carora infipsesera lumanari. Printre ele se afla si sticla noastra. Cat se simtea de fericita! Vedea iarasi copaci inverziti, auzea cantece, lua parte la voiosia obsteasca. Oricum, ar fi avut de ce sa fie nemultumita, deoarece se afla cam la o parte. Dar nu era mai bine acolo decat in forfota oaspetilor? Putea sa guste in liniste un ceas de fericire, uitand ca petrecuse douazeci de ani aruncata intr-un pod. Necazurile trecutului nu mai insemnau nimic pentru ea.

Intr-un tarziu, trecu pe langa sticla o pereche de tineri logoditi. Parca nici n-ar fi vrut sa ia parte la voiosia celorlalti. Sticla isi aduse numaidecat aminte de tanarul capitan, de fata atat de dragalasa a blanarului si de logodna din padure. In parcul din jurul cladirii putea sa intre oricine. Venise si lume de departe, care nu fusese poftita la ospat, ca sa se bucure de frumusetea serbarii. Printre cei singuratici se afla si o fata batrana, pe care nimeni n-o baga in seama. Intalnind perechea ce parea sa fie atat de multumita, isi aminti de-o veche logodna, poate tocmai in clipa cand la acelasi lucru se gandise si sticla. Si apoi, cum sa nu-si aminteasca, de vreme ce nu era alta decat fata blanarului? Ceasul logodnei fusese cel mai fericit din viata ei si n-avea cum sa-l mai uite. Trecu pe langa sticla fara s-o recunoasca, desi nu se schimbase intru nimic. La randul ei, nici sticla n-o mai recunoscu pe fata blanarului, fiindca aceasta nu mai pastra nimic din frumusetea de odinioara. Asa se intampla de multe ori in viata. Te intalnesti cu oameni cu care ai avut stranse legaturi candva, fara sa-i mai poti recunoaste.
La sfarsitul serbarii, sticla a fost furata de un strengar, care-a vandut-o cu zece gologani ca sa-si cumpere o prajitura. Era acum in stapanirea unui negutator de vinuri, care-a umplut-o cu un vin foarte bun. Dar nici in pravalia lui n-a ramas multa vreme. A fost cumparata de un calator care, in duminica urmatoare, trebuia sa porneasca la drum cu balonul. Cand s-a ivit ziua plecarii, lumea s-a ingramadit din toate partile, ca mai intotdeauna in astfel de imprejurari, deoarece, pe vremea aceea, balonul era un lucru nou si multi nu stiau la ce anume ar putea sa foloseasca. Capeteniile orasului se urcara pe un fel de podet si muzica militara canta. Sticla vedea totul prin gaurile unui cos in care fusese asezata alaturi de-un iepure viu. Urecheatul se uita speriat intr-o parte si intr-alta. Banuise pesemne ca in scurta vreme avea sa fie lasat sa cada din balon, ca sa aiba lumea de ce rade. Sticla insa nu pricepea nimic din toate acestea. Vedea cum balonul se umfla din ce in ce, clatinandu-se.

In cele din urma, franghiile cu care fusese legat fura taiate. Numaidecat, cu sarituri sprintene, incepu sa urce in vazduh, ducand cu el un om si cosul in care se aflau iepurele si sticla. Muzica rasuna cu si mai multa putere si toata lumea tipa, batand din palme.

„Intr-adevar, ciudat soi de calatorie! – isi zise sticla. Ai cu toate acestea, strabatand vazduhul, marele noroc de-a nu te izbi de nimic si asta e de cea mai mare importanta pentru mine.“

Mii de oameni se ingramadisera pe strazi, urmarind inaltarea balonului. Fata cea batrana se afla printre ei. Dar ea nu coborase in strada, ci sta la fereastra mansardei, acolo unde fusese asezata colivia cu micul canar care n-avea din ce sa bea apa, multumindu-se ca, din cand in cand, sa-si racoreasca ciocul intr-o farfurioara sparta.

Fata batrana se pleca mai mult pe marginea ferestrei ca sa vada balonul si dadu la o parte o glastra in care inflorea o tulpina frageda de mirt, singura podoaba din odaita ei saraca. Vazu cum omul urcat in balon dadu mai intai drumul iepurelui; dupa aceea isi umplu un pahar ca sa bea in sanatatea celor de jos, care il urmareau cu privirea; in sfarsit, lasa sa cada sticla, fara sa-i fi fost teama ca ea putea sa sparga capul cine stie carui biet crestin cumsecade.

Dar nici sticla n-avu ragazul de trebuinta sa se gandeasca la marea cinste ce i se facea, de-a fi lasata sa pluteasca deasupra orasului cu acoperisuri de arama si turle stralucitoare, ca sa cada dupa aceea drept in mijlocul multimii. Ametise parca si se rostogolea in fuga, dandu-se peste cap. O astfel de goana, in cea mai deplina libertate, i se parea o adevarata fericire. Cat se simtea de multumita vazand ca nu numai toate privirile, dar si toate ocheanele erau indreptate numai spre dansa! Trosc! Dar ce s-a intamplat? A cazut pe un acoperis si s-a spart drept in doua. Sfaramaturile s-au rostogolit la pamant, prefacandu-se in tandari, in clipa cand se izbira de lespezile cu care era podita ograda. Singur gatul ramase intreg si se desprinse atat de frumos de restul sticlei, incat iti venea sa crezi ca fusese taiat cu diamantul. Cei din apropiere, auzind zgomot, se grabira sa ridice de jos gatul sticlei.

- Strasnic paharut de pus in colivie! – zisera ei. Are din ce se adapa o pasarica.

Dar fiindca n-aveau nici colivie, nici pasarica, chiar daca n-ar fi fost mai mult decat o biata vrabie, cum era sa le treaca prin minte sa-si cumpere si una si alta numai pentru ca gasisera un gat de sticla aruncat de cine stie cine? Totusi, cineva isi aduse aminte de fata batrana care locuia la mansarda.
Intr-adevar, ea primi gatul sticlei cu multa bucurie, il astupa la un capat cu un dop, il umplu cu apa si-l aseza in colivie. Canarul, care avea acum apa din belsug, incepu sa ciripeasca cu mai multa voiosie si canta de-ti era mai mare dragul. Gatul sticlei a primit si aceasta noua ciudatenie a sortii cu resemnare deplina. La urma-urmei, nu fusese indeajuns de fericit in atatea alte imprejurari, mai ales cand avusese prilejul sa pluteasca in vazduhuri, ratacind deasupra norilor? Peste cateva zile, fetei batrane veni sa-i faca vizita o prietena si gatul sticlei ramase foarte mirat cand baga de seama ca, in loc sa aduca vorba si despre dansul, ele vorbira despre cu totul altceva si, indeosebi, despre floarea din glastra.

- Sa nu cheltuiesti bani cu florile la cununia fiicei tale, spuse fata batrana. Iti daruiesc glastra pe care-o vezi in fereastra. Tulpina e incarcata de flori. E din rasadul pe care mi l-ai dat in ziua cand m-am logodit. Peste un an, pe vremea aceea, urma sa-mi fac din florile lui cununa de mireasa. Dar aceasta clipa nu s-a mai ivit. Ochii care aveau sa ma calauzeasca in largul vietii mi-au secat de plans si s-au stins pentru totdeauna. Logodnicul meu se odihneste in fundul apelor. Floarea a crescut si eu am imbatranit. Dar rasadul pe care mi l-ai daruit atunci tot mai poate fi bun la ceva. Din florile lui vom impleti cununa care va impodobi fruntea copilei tale.

Napadita de atatea amintiri dureroase, biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. De toate isi aduse aminte, fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei, in colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata, ciocnind in sanatatea tinerei perechi?

Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Cand, in sfarsit, a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui, plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare, in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane.

Bunicul si nepotul
de Fratii Grimm

A fost odata un batran impovarat de ani. Si de batran ce era, privirea i se tulburase, auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. Cand sedea la masa sa manance, abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura.

Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia, fiul si nora-sa se umplura de scarba. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa, ci-l pusera intr-un colt, langa vatra. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut, si nici macar atat cat sa se sature. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate, si ochii-i lacrimau de amaraciune.

Intr-o zi, strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur; cazu pe jos si se facu cioburi. Cand vazu aceasta, nora apuca sa-l certe de zor, dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. Din cand in cand,numai, scapa cate-un oftat adanc. "Asta e prea de tot !...", isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. Si-i cumparara din targ, o strachina de lemn, pe cateva paralute. Bietul batran, trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Si iata ca odata, inspre seara, cum sedeau cu totii in odae, nepotelul - sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele.

- Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau.

- Fac si eu o covaita - ii raspunse copilasul - din care sa manance tata si mama, cand n-or mai fi in putere, ca bunicu' !...

Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si, din ziua aceea, mancara iarasi cu totii impreuna. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare, nu-l mai lua nimeni la rost...

Craiasa Albinelor
de Fratii Grimm

Au fost odata doi feciori de imparat, care au pornit sa-si incerce norocul prin lume, si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta, ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.

Si cum trecuse vreme, nu gluma, si nu venise nici o veste de la ei, fratele lor mai mic, pe care-l poreclisera Prostila, pleca in cautarea lor. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai, acestia incepura sa-si bata joc de dansul:

- Auzi, prostanacul, sa creada c-o sa poata razbi prin lume, cand noi, mai isteti decat el, n-am prea facut isprava mare !

Totusi pornira la drum catestrei si, tot mergand ei asa, iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca, pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Dar prostila ii opri, strigandu-le:

- Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea !

Pornira ei mai departe si, dupa un cot de deal, dadura peste un lac, pe luciul caruia inotau o multime de rate. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva, ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar Prostila se impotrivi si de data asta:

- Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti !

Mersera ei mai departe si, intr-o buna zi, numai ca nimerira langa un roi de albine, aflat intr-o scorbura de copac. Si avea roiul acesta atata miere, ca se prelingea pe trunchi, de-ai fi zis ca este un izvoras... Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele, ca sa poata lua mierea. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie:
- Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc !

In cele din urma, cei trei frati dadura peste un palat, si avea palatul asta grajduri, cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Si-n ele se aflau o multime de cai, toti de piatra. Cat despre oameni, nu se zarea unul pe nicaieri. Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate.

Si avea usa asta o ferestruica, taiata taman la mijloc. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !... Strigara la el o data, strigara a doua oara, dar mosneagul nu-i auzi. Mai strigara a treia oara, si abia atunci se trezi mosul, descuie lacatele si se ivi in prag.... Si fara sa spuna o vorba, ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii, mosneagul ii duse in cate un iatac, ca sa se odihneasca.

A doua zi, batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si, facandu-i semn sa-l urmeze, il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care, de-ar fi fost dezlegate, ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.

Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului, care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele, cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !"

Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua, dar cand fu sa apuna soarele, baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.

Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra !

In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu, dar nici lui nu-i merse mai bine.. Si oricat se stradui el, nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de piatra.
Iata ca veni si randul lui Prostila... se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi, dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar, totul mergea atat de incet, ca-l cuprinse deznadejdea.

Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat, se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si cum plangea el asa, numai ce I se infatisa craiasa furnicilor, insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile pe care flacaul le scapase de la pieire. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica.

A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei.

De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului, se ivi inotand un card de rate. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc, ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului.

Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite, flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Ei, dar cum naiba s-o recunoasca, cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit, fiecare gustase ceva dulce - cea mai mare rontaise o bucata de zahar, cea mijlocie bause o cescuta cu sirop, iar cea mica luase o lingurita de miere.

"Ei, acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Si iata ca veni in zbor o albina. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Se roti ea de cateva ori prin iatac, cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si numaidecat se risipi vraja, de parca nici n-ar fi fost. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca.

Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si, dupa moartea craiului, urca pe scaunul domnesc. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat, si traira cu totii ani multi in belsug si fericire.

SAMBURELE
Mama a cumparat prune ca sa le dea copiilor dupa masa de pranz si le-a asezat pe o farfurie. Vania, care nu mai mancase pana atunci prune, le tot mirosea de zor. Tare-i mai placea cum miros si tare-ar mai fi vrut sa le guste! Tot dandu-le asa tarcoale, baietelul pandi clipa cand nu era nimeni in odaie si, nemaiputandu-se stapani, inhata o pruna si o manca. Cand s-a apropiat ora pranzului, mama a numarat prunele si vazand ca lipseste una, i-a spus tatalui. Stateau cu totii la masa si tatal a intrebat:
- Ia sa-mi spuneti, copii. Nu cumva a mancat cineva dintre voi o pruna?
- Nu, au raspuns copiii in cor.
Vania, rosu ca un rac, a spus si el:
- Nu, n-am mancat-o eu!
- Ca unul dintre voi a mancat pe ascuns o pruna, a mai spus tata, nu-i frumos deloc, dar nu despre asta-i vorba. Nenorociera-i alta. Fiecare pruna are un sambure. Si daca cineva nu stie cum sa le manance si inghite samburele, a doua zi moare. De asta mi-e frica.
Atunci Vania, galben la fata, a zis repede:
- Ba nu, ca samburele l-am aruncat pe fereastra.
Toti au izbucnit in ras, iar Vania a inceput sa planga.